Povesteam în articolul precedent, despre ce-am văzut în scurta vacanță din Zanzibar cu mașina închiriată. Astăzi o să insist asupra detaliilor tehnice și logistice, legate de închirierea unui mijloc de transport pe insula mirodeniilor.
Compania de închirieri auto
Mă trezesc amețită după somnul greoi și scurt, iar în nări mi se încheagă un miros puternic de omletă proaspătă. E micul dejun servit de Qatar Airways. E dimineață! Mai avem atât de puțin până la destinație, încât caut să mestec hulpav din bunătățile așezate frumos în tăvița fierbinte, doar-doar determin și timpul să curgă în același ritm. Reușesc! Se aude scurt îndemnul căpitanului de a ne așeza, pentru că aterizăm.
Caut cu privirea bagajele, în încercarea de a nu uita nimic în aeronavă. Nu pentru că mi-ar lipsi pungile de duty-free, ci pentru că ar fi un început nefast pentru vacanța exotică mult așteptată. Debarcăm. Trupul înmuiat în sudoare țipă surd sub straturile groase ale puloverului și ghetelor. E ianuarie, iar în România stătea să ningă în urmă cu 15 ore.
Înaintăm prin aeroportul mic și înghesuit, grăbindu-ne spre vameșii plictisiți. Deși avionul a fost plin-ochi, în încăperile clădirii oamenii sunt destul de dispersați. Par a se fi pierdut în drumul spre paradis. De la ghișeele murdare, decorate cu mobilier vechi și ponosit, observ gesturi de îndemn care ne vizează. Ne-a venit rândul pentru a primi ștampila. Nu înainte de a ne fi luate amprentele și preluate formularele completate în avion.
Pentru că venim din România, suntem scutiți de taxa de viză. „Ceaușescu!”, exclam mândră.
Oboseala și mirosul pregnant de vechi și sudoare – care răzbate din toate părțile – mă fac să devin irascibilă. Privirea galeșă mi-e ațintită pe tavan în căutare de guri de aerisire sau aparate de aer condiționat. Lipsesc cu desăvârșire…suntem în Africa. Înaintez spre banda de bagaje și mă bucur când văd că soțul deja le identificase. În sfârșit am terminat! Ies la aer curat și mă lovește un val de căldură umedă și parfumată. Uitasem cum se simte mirosul exotic de verde. Cât de dor mi-a fost!
Ultimul pas de parcurs este așteptarea șoferului, care avea să ne aducă mașina pe care o închiriasem. Întârzie. Îl sun și aflu cu stupoare că nu știe când ajunge. „We are so busy this time, miss”, vine răspunsul lui nonșalant, astfel că decidem să luăm un taxi (40$/3 persoane) până la prima cazare din Nungwi, urmând ca spre seară să primim mașina direct la hotel. În final am primit și un discount pentru neplăcerile create.
Cât costă o mașină închiriată în Zanzibar?
Prețurile pornesc de la 25$/zi și ajung până la 50$/zi. Depinde de mașina pe care ți-o dorești, însă îți pot spune sigur că regula asta e valabilă doar pe hârtie. Absolut toate automobilele de închiriat arată aproape la fel, indiferent de preț. De starea tehnică nici nu mai pomenesc. Am interacționat pe insulă și cu alți români care se plângeau de cât de slabă e mașina pe care au primit-o. Noi am primit o Toyota, desi am rezervat un Suzuki.
Având în vedere povestea de mai sus, nu pot recomanda cu mare căldură Zanzibar Cheap Car Rental, însă dacă nu te deranjează să aștepți ceva vreme autoturismul, compania e în regulă. Nu are taxe ascunse, reprezentanții sunt dispuși să negocieze, iar persoanele de contact cu care ții legătura pe WhatsApp în prealabil, vorbesc engleză destul de bine. Nu plătești nimic înainte iar mașinile lor sunt asigurate. Nu e nevoie nici să garantezi cu cardul de credit sau să lași vreun depozit (cash sau card). Vei semna doar un contract și vei primi și permisul de conducere local contra unei taxe de 10$.
Cât costă carburantul în Zanzibar?
Am mers mai mult de 500 km cu mașina închiriată prin Zanzibar, și nu pot decât să ma declar mulțumită de prețul benzinei: 1882 shillingi/litru. Asta înseamnă aproximativ 3.5 lei. E un preț mai mult decât decent dacă îl comparăm cu cele din Europa.
Trebuie să știi că în Zanzibar prețul combustibilului este standard, toate benzinăriile afișând același cost. Astfel, nu există concurență și nici riscul de-a alimenta mai scump decât ți-era calculat în buget. Singura variabilă o reprezintă însă numărul de kilometri pe care-i vei parcurge.
Benzinăriile sunt la îndemână, deși insula e destul de mare, dar nu uita ca înainte de a ajunge la pompă, să stabilești suma de bani sau numărul de litri. Nu te ocupi tu de alimentarea propriu-zisă, însă vei fi întrebat câți litri dorești sau de câți shillingi vrei să alimentezi. În felul asta ei blochează pompa cu cifrele furnizate de ține. Plătești la final direct băiatului care alimentează. Nici nu e nevoie să cobori din mașină, iar întregul proces durează mai puțin de 5 minute.
Pont: distanțele între obiective sunt destul de mari și se parcurg încet din cauza drumurilor foarte proaste, așa că e nevoie să te asiguri că ai întotdeauna combustibil suficient până la următoarea stație de alimentare. Asta dacă nu cumva faci plinul de la bun început.
Fact: noi am alimentat cu 45 litri în tot sejurul (nouă zile), deci am avut un cost total de 85.000 shillingi (37$). Am fost trei persoane.
Cum sunt drumurile în Zanzibar?
Foarte proaste 🙂
Având în vedere că se conduce pe partea stânga iar mașinile au volanul pe dreapta, gropile mari, denivelările și lipsa asfaltului în sate sau stațiuni pot face din experiența cu mașina in Zanzibar un calvar, dacă nu ești pregătit și informat dinainte. Dacă citești măcar articolul ăsta, consideră-te avizat/ă și încearcă să trăiești pe ritmul lor. Pole, pole! Sau încet-încet.
Descarcă-ți harta insulei offline, pentru situația în care rămâi fără semnal, și folosește-te de Google Maps. Pe noi ne-a ajutat întotdeauna și nu a dat rateuri…aproape deloc 🙂
Pont: alege DOAR drumurile marcate cu galben pe Google Maps, și în niciun caz nu te abate pe șoselele marcate cu alb! De ce? Drumurile marcate cu alb sunt mai scurte, însă sunt atât de anevoioase încât cu greu vei depăși 10km/h. Dezavantajul în situația asta, este că vei ocoli ceva kilometri pentru a ajunge la destinația setată.
Noi am preferat să ocolim, mergând doar pe asfalt. Nu-mi plăcea ideea unor șosele atât de rele.
Poliția pe drumurile din Zanzibar
„Aveți grijă cu poliția rutieră în Zanzibar!”, „Fiți pregătiți pentru bacșișuri sau mici atenții pentru polițiștii care va opresc în trafic!”, „Bugetati-vă separat costurile cu amenzile, pentru că sigur veți primi destule!”…sunt doar câteva din îndemnurile primite ca sfat de la cei care au închiriat mașină în Zanzibar. Experiența noastră cu mașina în Zanzibar a fost însă cu totul alta.
Prima oprire pe care am fost somați de către poliția rutieră să o facem, a fost (evident) în prima zi în care ne-am urcat în mașină, cu destinație necunoscută. Ploua mărunt, așa că am decis să explorăm satele din Zanzibar. Soțul nu a apucat să-și pună centura de siguranță, pentru că era foarte ocupat să aranjeze breteaua aparatului foto, așa că am fost trași pe dreapta și am primit o „amendă” de 20.000 shillingi (8.5$). Suma am stabilit-o/negociat-o noi, pentru că ceea ce s-a cerut inițial se ridica la 17$.
Asta a fost tot! A fost singurul incident legat de amenzile de circulație, pe parcursul întregului sejur. Am mai fost opriți ulterior, aproape în fiecare zi, însă pentru că de fiecare dată am fost în regulă și am respectat legea, am fost lăsați să ne continuăm drumul fără a primi amendă. Am mai spus că soțul e un șofer excelent?
Așadar: e nevoie să porți centura de siguranță tot timpul, să respecți limitele de viteză (între 40-50 km/h, în practică) și să ai mereu documentele la îndemână (permisul de conducere românesc și permisul local). În felul ăsta nu vei avea probleme cu autoritățile. De niciun fel!
Pont: fii atent/ă la radare! În general sunt în aceleași locuri, iar dacă te plimbi suficient de mult cu mașina în Zanzibar, o să reții zonele în care e nevoie să încetinești pentru a evita amenda de viteză. Radarul în Zanzibar nu e fix. Am văzut doar polițiști cu radar de tip pistol, care vânează turiștii grăbiți.
Cam atât din periplul pe drumurile Zanzibarului. Dacă mi-a scăpat ceva, trage-mă de mânecă. La fel și dacă ai de adăugat detalii noi.
