Povesteam într-un articol anterior despre experiența fabuloasă de la Cascadele Iguazu, aflate la granița Argentinei cu Brazilia. O zi superbă într-unul din cele mai frumoase parcuri naționale, s-a transformat însă pe final, într-un demers anevoios pentru căutarea unei clinici medicale. Aveam nevoie de vaccin antirabic.
De ce?
Am ajuns în Foz do Iguazu dis-de-dimineață, cu un zbor operat de Gol Airlines din Rio de Janeiro. Din aeroport ne-am îndreptat cu multă nerăbdare către Parcul Național Iguazu, cu gândul la o zi plină.
Zona este superbă! Priveliștea căderilor de apă pe râul Iguazu a facut să merite osteneala unei excursii de o zi în statul Parana.
Odată ajunși la intrarea în parc, am fost informați prin afișe publice despre ce să NU faci odată ce începi să-l explorezi. Parcul are o faună destul de bogată, așa că evident una din reguli este să nu hrănești animalele. O regulă de bun simț și ușor aplicabilă, zic eu.
În încercarea de a acoperi cât mai mult din zona destinată cascadelor, am uitat cu desăvârșire de foame și sete. Asta până la momentul în care am fost nevoiți să ne oprim puțin din alergătura atât de plăcută, pentru o pauză. Ne-am așezat la una din mini-terasele amenajate acolo, pentru câte un sandwich și ceva de băut.
Ce nu știam, era că în toate zonele parcului circulă nestingherite niște animăluțe foarte drăgute și jucăușe: coatis. Sunt un fel de ratoni cu coadă vărgată și botul lung ca de furnicar.
„Distracția” a început imediat ce ne-am așezat pe scaune, când zona a început să se împânzească de micile animale. Erau hipnotizate la auzul foșnetului de ambalaj. Lucrătorii comerciali din zonă au grijă să le gonească cu un dispozitiv improvizat din cutii de coca-cola înfipte într-un băț lung și târâte pe ciment. Zgomotul este, evident, foarte enervant. Chiar și pentru oameni.
Întorc capul doar pentru o clipă, cât să beau apă. Se aude un zgomot puternic, ca de metal ce atinge caldarâmul. Întorc din nou capul spre direcția inițiala și asist fără să vreau la lupta pentru supremație între domnul soț și un coatis. Mărul discordiei? Sandwich-ul din mâna soțului 😀
Soțul era pe asfalt iar scaunul era întors cu picioarele în sus. Animăluțul se agăța frenetic de folia de plastic a prânzului din mâna lui. Cum cel mai deștept cedează, sandwich-ul a fost eliberat imediat, spre mulțumirea coatis-ului care nu-și mai încăpea în piele de bucurie. A câștigat bătălia, însă în încercarea de a fugi de la locul faptei cu prada proaspăt capturată, și-a folosit gheruțele din dotare pentru a putea coborî de pe soț, lăsându-i zgârieturi și urme.
Râdem și glumim pentru un minut însă realizăm că zgârieturile sângerează. Apare și un echipaj de medici prezenți în mod normal la fața locului, semn că astfel de situații sunt foarte frecvente. Cu niște fețe grave, de parcă ar fi murit cineva, încep să analizeze rănile. Dau cu soluții dezinfectante și dau și verdictul: este nevoie de vaccin antirabic în următoarele maxim 48 de ore.
Oficial, s-a terminat distracția…
Ne-am adunat lucrurile și am mers la punctul medical amenajat în parc, pentru a primi informații despre locurile în care putem face un vaccin antirabic. Răspunsurile lor au lovit în moalele capului: „Aici nu aveți unde. Încercați în Rio de Janeiro”. Cum zborul de retur către Rio era programat seara n-am avut de ales și a trebuit să rămânem în zonă. Fără chef, am continuat plimbările în parc. Am vizitat apoi și centrul orașului Foz do Iguazu și în final frontierele Argentienei, Braziliei si Paraguay-ului.
Odată ajunși înapoi în Rio, am cerut ajutor la hotelul la care eram cazați. Voiam informații despre spitalele sau clinicile private care fac vaccin antirabic, însă n-am reușit să obținem mare lucru de la ei. Se pare că deși sunt localnici, habar nu au despre ce e de făcut în situația dată. Și nu, nu ne-am gândit niciodată să facem vaccinul în România, preventiv. Nu pentru că suntem antivaxeri, ci pentru că pur și simplu nu ne-am gândit că o să interacționăm cu animale fără voia noastră.
Cei de la hotel au reușit până la urmă să obțină ajutor printr-un serviciu de medicină la distanță, destinat hotelierilor. Informațiile obținute de la ei împreună cu cele găsite pe internet ne-au urnit din loc către câteva clinici din oraș, unde însă n-am avut succes. Fiecare ne trimitea în altă parte, neștiind să ne informeze despre spitalele de boli infecțioase specializate pe astfel de intervenții.
Salvarea a venit totuși după multe ore de brainstorming.
După o noapte albă și câteva zeci de telefoane am reușit într-un final să descoperim soluția: o policlinică de stat aflată în cartierul Barra da Tijuca. La prima oră a dimineții ne-am îndreptat către locul respectiv, unde aveam să aflăm că și în Brazilia sistemul medical e la pământ. Zeci de oameni în sălile de așteptare, medici puțini și condiții precare.
Am așteptat cuminți câteva ore să ne vină rândul, până ce am fost preluați de un medic. O doamnă de vârsta a treia care vorbea foarte bine engleză. Evrika! Ne-a explicat pe scurt care e procedura: „Așteptați aici până vă vine din nou rândul pentru a putea începe procedura de administrare a serului antirabic, după care mergeți la o altă policlinică unde vi se va administra vaccinul antirabic.”
Se pare că în Brazilia administrarea de vaccin antirabic se face în rapel. Astfel, a fost nevoie de încă două zile de vaccin administrat după prima ședință. Așadar, programul nostru presupunea mersul la spital pentru vaccin, urmat de ședințe de soare și plajă în zona Barra da Tijuca. Evident că nu aveam timp pentru a explora alte zone în zilele respective, pentru că „distracția” se termina cândva după ora prânzului.
Pe scurt, ce trebuie să faci în astfel de cazuri:
- Mergi prima dată la unitatea de primiri urgente CF Jose de Souza Herdy, în cartierul Barra da Tijuca. Adresa: Bld. Ayrton Senna nr. 3383. Programul lor este de luni până vineri de la 08.00 la 17.00, iar sâmbăta doar pana la 12.00. Aici vei face o consultație gratuită și ți se va administra serul antirabic, tot gratuit. Înarmează-te cu răbdare multă pentru că durează.
- După administrarea serului, este nevoie ca în aceeasi zi să mergi pentru prima doză de vaccin antirabic la Spitalul Municipal Lourenco Jorge, situat tot pe bulvardul Ayrton Senna, la numarul 2000. Programul lor este același cu cel de la clinica menționată mai sus. Și da, și aici trebuie să ai răbdare cel puțin două-trei ore. După prima doză de vaccin, vei primi informații despre urmatoarele doze de rapel ce vor trebui făcute la interval de două zile. Dacă nu poți continua schema de vaccin în Brazilia, o poți face la întoarcerea in România. Noi așa am făcut, pentru că după incident mai aveam doar 4 zile de stat în Rio și nu am mai fi avut timp. Nu au fost probleme.
Ce mi-a plăcut din toată povestea asta?
Faptul că odată ajunși în zona spitalelor/clinicilor toată lumea era foarte drăguță și atentă la nevoile tale, chiar dacă sistemul lor medical este destul de precar.
Ce nu mi-a plăcut, a fost faptul că nu există și clinici private pentru astfel de necesități. Pentru ca turiștii să poată plăti și să-și poată rezolva problemele repede și eficient.
Aa, uitasem: polița de asigurare pe care o aveam nu acoperea niciun vaccin. De fapt, după multe investigații ne-am dat seama că nicio poliță de asigurare nu face asta pentru că un vaccin antirabic este gratuit în Brazilia. Se face doar în spitalele de stat.
Sper ca informațiile să nu fie totuși de folos nimănui, pentru că nu e deloc plăcut să strici câteva zile din sejurul scurt într-un oraș atât de frumos. În situația în care ai totuși nevoie de îngrijiri medicale, poți apela la una din clinicile la care am mers noi.
Călătorii frumoase!