Cine ar fi crezut că între mine și Vama Veche se va naște o frumoasă poveste de dragoste? Ea mă așteaptă întotdeauna cu scoicile mărunte scăldate în albastrul infinit al mării; eu o cuprind cu privirea de pe colinele ce se ridică timide din nisipul perlat…it’s LOVE, i tell you! Nopți de Vamă ar putea fi titlul unui roman siropos de dragoste…între oameni, mare și folk.
Odată ce-i atingi nisipul cald cu tălpile goale, plaja din Vama Veche devine parte din tine. Reveria dansului nebun pe ritmuri de folk se împlinește la apus, iar căsuțele din fâș freamătă molcom. Stau martore la poveștile scrise sub acoperișul cerului, atunci când musafirii capitulează în fața nopții grăbite să se termine. Dimineața începe lent să-și arate supremația, scoțând parcă din neant rotocolul galben de foc. Soarele sfârâie și se înalță falnic, dezmorțindu-se și el și răcorindu-se în orizontul scăldat de marea rece. Începe o nouă zi. Se rescriu povești, se conturează visuri, se cântă, se dansează.
Nopți de Vamă. Par atât de scurte…
Încât le-ai putea cuprinde într-un mănunchi cu amintiri și le-ai dosi într-un colț ascuns al sufletului, doar pentru a le scoate când te răscolește dorul…un dor nebun de muzică și povești de dragoste…un dor nebun de libertate, de nisip sărat, tălpi goale și piele colorată…
Nisipul Vămii – odinioară presărat cu corturi ridicate strașnic în bătaia valurilor, surde parcă la sunetul muzicii care inunda locul odată cu lăsarea serii – geme acum sub presiunea sezlongurilor de plastic și a paturilor din lemn cu baldachin. Baruri colorate și băuturi cu nume sofisticate desăvârsesc peisajul aproape dezolant cu care nici Vama nu pare să se mai împace. E vremea pentru o schimbare, toți o știu…localnicii, turiștii, chiar și nisipul care se cere eliberat de sub povara miilor de tălpi.
Până atunci însă, doar căutăm prin mănunchiul de amintiri cu nopți de Vamă…
