Vara asta am explorat împrejurimile locurilor de baștină mai mult decât mi-aș fi dorit, recunosc. Și astfel, am ajuns din nou în Bulgaria. De data asta am ales să descopăr noi atracții în Nessebar, cetatea muzeu sau Dubrovnik-ul Mării Negre, așa cum i se mai spune.
Orașul-peninsulă este destul de micuț. Atât de mic încât îl poți parcurge într-o după-amiază la pas, fără grabă dar cu poftă de nou. Pentru iubitorii plajelor însorite din Sunny Beach, un stop-over la Nessebar e binevenit în după-amiezele răcoroase de septembrie, după baia de soare de peste zi.
Nessebar este unul dintre cele mai vechi orașe din Europa, făcând parte din patrimoniul mondial UNESCO. Și asta se vede! Alura străzilor înguste și pietruite, ruinele antice ale zidurilor fortificate sau construcțiile renascentiste, dau micului oraș un iz aparte. Un iz de oraș medieval în care te poți pierde în simțiri, căutând momente de tihnă. Asta am urmărit și eu – liniștea deplină acompaniată de briza mării care-mi amintea de destinațiile îndepărtate la care încă visez…
Despre Nessebar nu sunt prea multe de spus în materie de atracții turistice. Locul în sine este un obiectiv notabil. Fortăreața împrejmuită de aleile pline de tarabe cu suveniruri; terasele cochete; tonetele cu înghețată sau locurile special amenajate pentru a degusta un pahar de vin de trandafiri, rodie sau zmeură – toate contribuie la atmosfera de vacanță a micii cetăți.
Este extraordinar, mai ales pentru o escapadă de week-end cu așteptări culinare mărețe.
Pentru că fac ce fac și ajung tot la capitolul mâncare, trebuie să laud Nessebar pentru multitudinea de opțiuni și atracții culinare. Străzile mici și întortocheate abundă în restaurante și taverne cu mâncare proaspătă. Vedetele sunt, bineînțeles, deliciile din pește sau fructe de mare. Oricât de sătul ai fi și oricât de multe astfel de preparate ai fi gustat, nu reziști tentației de a încerca o sepie umplută; o salată de caracatiță; un cocktail de creveți sau midii în sos de vin alb cu pătrunjel.
Pentru astfel de experiențe recomand cu drag restaurantul Emona. Are o priveliște extraordinară asupra mării și asupra micuței plaje din Nessebar. Prețurile sunt și ele îmbietoare, astfel că pentru o masă de două persoane nu plătești mai mult de 100 lei pentru un platou cu fructe de mare și un pahar de vin bun.
Pont: Cere lipia fierbinte cu brânză, în loc de pâine. O să înțelegi ce spun.
Deși în materie de restaurante Nessebar nu te poate dezamăgi, nu am avut vreme pentru a le testa pe toate. Am zis doar că e o destinație de weekend?
Am mai încercat restaurantul Honolulu, însă experiența nu a fost prea plăcută, în sensul în care deși șeful de sală vorbea românește, nu a reușit să răspundă prea bine nevoilor noastre. Mâncarea a fost delicioasă, însă.
De la Nessebar la Varna
Drumul cel mai scurt din Nessebar spre București trece prin Varna, așa că am decis să-i aloc câteva ore. Bună decizie! Plaja din Varna mi-a amintit de după-amiezele leneșe pe plajele din locurile îndepărtate pe care obișnuiam să le văd înainte de pandemie. Cubo Beach Bar a fost motivul! Intrarea pe plajă se face pe ritmuri de muzică latino, printre umbrelele de paie cu iz jamaican. Iar plaja…plaja a fost extrem de curată și deloc aglomerată.
Am văzut zone libere în care puteai poposi preț de câteva zeci de minute sau ore direct pe nisip sau pe prosop, dar și zone frumos amenajate cu șezlonguri, umbrele și mese pline de băuturi cu nume exotice. Chiar și unul din barurile vecine are un nume exotic, foarte drag mie…Punta Cana.
În Varna mi s-a făcut foame așa că am ales Happy Grill, al cărui meniu îl poți consulta și aici. Localul îl găsești pe strada principală, pe drumul către plajă, în centrul stațiunii. Face parte din lanțul cu același nume, pe care îl întâlnești în foarte multe locuri din Bulgaria sau Barcelona. Cu prețuri modice și standarde înalte în calitatea serviciilor, localul ar trebui să fie pe lista oricui vine măcar o dată în Varna.
Eu m-am răsfățat cu burger-ul, supa de cartofi cu bacon, dovleceii, ciupercile și crema de brânză cu lipie grecească. Aș mai fi mâncat și altceva dar nu mai încăpea nicicum pentru că porțiile sunt foarte generoase.
Dacă tot ești în zonă, poți lua la pas centrul orașului pentru a imortaliza Catedrala Adormirii Maicii Domnului, Termele Romane sau peisajele verzi din Parcul Primorski. Iar dacă ești pasionat de arheologie, dă o fugă și până la Muzeul Arheologic.
Cetatea Ovech, Provadia
Bănănăind pe șoselele (prost) asfaltate ale Bulgariei la întoarcerea spre casă, sfântul Google îmi returnează în rezultatele căutării Cetatea Ovech, în Provadia. Zis și făcut! I-am dat bice până acolo rapid, pentru că sunt doar 45km de la Varna pe sensul spre România.
Locul este aproape pustiu, însă vederea panoramică de pe zidurile cetății asupra întregii zone, este de neprețuit. La propriu, pentru că intrarea nu costă. Sau cel puțin nu costa când i-am trecut eu pragul. Văzând ghereta de la intrarea pe poteca asfaltată din pădure, am înțeles că la un moment dat a existat un cost de 2 leva/persoană.
Însă acum nu era nimeni acolo, în afara unui domn in vârstă, foarte drăguț de altfel, cu care nu te puteai înțelege decât pe limba lui. Ne-a făcut semn să urcăm și duși am fost, timp de 15 minute, pe aleea îngustă și flancată de copaci deși. Drumul este accesibil oricui, chiar și famililor cu copii care au nevoie de aer curat sau vor o escapadă de weekend într-un loc mai puțin comercial. Mie mi-a plăcut tare mult!
Ruse, o surpriză plăcută!
Nu era încă întuneric când eram deja în apropierea graniței cu România. Și pentru că nu mă înduram să închei mica ieșire, am făcut un ocol prin Ruse, cu gândul la o porție de sushi de la Happy Grill. Sau un humus. Sau…orice însemna mâncare foarte bună în centrul unui oraș pe care nu-l mai văzusem 🙂
Ruse a fost o surpriză tare drăguță. Centrul vechi pe arterele căruia se relaxează localnicii în după-amiezele de weekend, mi-a amintit de vremurile în care umblam la întâmplare prin colțurile lumii. Am descoperit un oraș cochet, cu clădiri frumoase dar incomplet sau deloc restaurate.
Ia-o la pas pe lângă Operă, mergi la Monumentul Libertății și la Biserica Sveta Troitsa sau fotografiază clădirile construite în stil baroc de pe strada Aleksandrovska, artera principală a orașului. Eu am gustat și o înghețată în timp ce admiram numele orașului scris cu litere de-o șchioapă, așa cum vedeam în marile capitale europene. La plecare, orașul te invită să arunci o ultimă privire asupra Dunării, din zona înaltă a falezei. Nu am fost singurii care făceau asta.
Toamna încă nu și-a intrat în drepturi. Poți încă să călătorești pe timp de weekend în zonele însorite din proximitatea României. Noi nu am reușit încă să descoperim tot ce are Bulgaria de oferit. Însă poți citi mai multe despre asta în articolul Mihaelei de la On My Way.
Am lăsat mai jos ceva mai multe imagini din weekend-ul nostru în căutare de atracții din zona Nessebar.